PRO-MEMORIA

     Pentru cateva decenii in ROMANIA internarea intr-o institutie a fost singura metoda de protectie, acordata de catre autoritatile administratiei publice unui copil abandonat sau aflat intr-o situatie dificila care ii punea in pericol dezvoltarea. Prin masurile legislative si administrative pe care le-a initiat in timpul regimului Ceausescu, Statul a ajuns sa se substituie familiei in cresterea si dezvoltarea copilului, prin crearea institutiilor de mare capacitate, "specializate" in acest scop.
     Politica de institutionalizare era dusa atat "in favorarea" copiilor cu nevoi speciale (care trebuiau izolati de societate), cat si a nou-nascutilor si a copiilor sanatosi proveniti din familii cu dificultati socio-economice. Astfel se atingeau trei obiective:
  1. dispareau din "societatea multilateral dezvoltate" a "Epocii de Aur", acele persoane care nu corespundeau sablonului perfect al "omului nou",
  2. era rezolvata (prin negarea existentei) problema sociala si
  3. se puteau pastra coordonatele politicilor pronataliste - una din principalele cauze ale numarului mare de copii nedoriti.
     Consecintele acestor politici au fost :
  1. instaurarea unei "traditii" in ROMANIA in a proteja un copil abandonat prin intermediul unei institutii de tip rezidential. In cultura romaneasca abandonul unui copil a devenit un act necondamnat social.
  2.  institutiile de protectie s-au dezvoltat continuu, iar calitatea ingrijirii acordate de acestea a scazut pe masura ce conditiile socio-economice din ROMANIA comunista au inceput sa se degradeze. 
  3.  generatii intregi de copii au inceput sa devina "clienti" ai acestor institutii si, datorita cadrului neadecvat cresterii si dezvoltarii unui copil, au inceput sa fie exclusi din viata sociala si izolati in sistemul institutional care se autointretinea..

     Din pacate, schimbarea regimului in 1989 nu a adus un reviriment total in acest domeniu. Politica de institutionalizare si de substituire a continuat, iar dezvoltarea de servicii ale administratiei publice care sa mentina copilul de parintii sai si sa asigure alternative de tip familial la familia naturala au intarziat sa apara. Dinamica evolutiei pentru diferitele categorii de copii aflati sub incidenta unei masuri de protectie este prezentata in Tabelul alaturat.

     Cauza principala a acestor intarzieri au fost tocmai "traditiile" create de statul comunist si rezistenta la restructurare si schimbare a obiectului de activitate manifestata de catre institutiile rezidentiale de tip comunist. In fapt, principiul "institutiilor pentru copii" s-a transformat in acela al "copiilor care intretin functionarea institutiilor".

     In 1997 a fost reconsiderat rolul Statului in cresterea si dezvoltarea copilului. Principalele principii pe care s-a bazat schimbarea au fost:
     1. Prioritatea intereselor copilului, asupra oricaror altor considerente, in luarea deciziilor care il privesc pe copil.
     2. Responsabilizarea parintilor, care sunt primii chemati sa asigure copilului ingrijirea corespunzatoare si realizarea deplina a drepturilor sale, apeland, daca este cazul, la sprijinul pe care colectivitatea locala si statul sunt obligate sa le acorde in acest scop.
     3. Principiul nondiscriminarii, care permite tuturor copiilor sa se bucure de masurile de protectie prevazute de lege si prevenirea situatiilor susceptibile sa puna copilul in dificultate

Dinamica evolutiei pentru diferitele categori de copii aflati sub incidenta unei masuri de protectie:

Categoria de copii

1991

1997

2000

2001 trim. III

Copii protejati in familii de incredintare/plasament

7549*

11899

30572

35594

Copii protejati in familia naturala (prevenire)

Nu sunt date

Nu sunt date

40175

67883

Total copii protejati in mediu institutional (date la sfarsitul anului)

87655

98872

57181

50155

Copii institutionalizati in institutii de invatamant special ("numar de minori cu deficiente din invatamantul special")

45484

51141

   

Copii institutionalizati in camine spital, camine atelier si camine scoala

8022**

8162**

   

Copii institutionalizati in leagane,case de copii, scoli de reeducare

34149

     

Copii protejati in centre de plasament publice si private

 

39569

57181

50155

*   1992
** camine spital : 1991 - 3617 copii ; 1997 - 4473 copii

   Practic, intreaga legislatie care a fost creata ulterior s-a bazat pe implicarea familiei, a familiei largite si a comunitatii locale, prin masuri de prevenire si de sustinere, si ulterior a statului, daca toate nivelurile administratiilor publice locale se dovedesc incapabile sa ofere conditii normale de crestere si dezvoltare copilului respectiv. Ea a fost insa aplicata cu greutate si uneori doar partial

  Cifrele din tabelul alaturat demonstreaza un progres evident si o transformare a masurilor de protectie de tip rezidential catre cele de tip familial in conditiile in care numarul total de copii protejati a crescut, pe fondul adancirii crizei economice si a scaderii nivelului de trai.

     Progresele inregisrate dupa 1997 sunt spectaculoase si demonstreaza importanta schimbarilor legislative si administrative care au avut loc.
     Faptul ca in institutiile de invatamant special reformele au aparut mai tarziu, se evidentiaza in numarul mare de copii care raman institutionalizati pentru a putea urma aceste forme de invatamant. Este cu siguranta domeniul in care s-a facut cel mai putin si trebuie sa i se acorde cea mai mare atentie.
     Faptul ca mai raman copii in foste institutii de tip camin spital este deosebit de grav, atata vreme cat ele au ramas izolate in mediul rural si/sau nu s-a obtinut o abordare individualizata a copilului si nici posibilitati de a se asigura activitati adecvate de recuperare si integrare sociala.
     Desi nu avem reprezentate grupele de varste in tabel, stim ca mai sunt inca multi copii de varsta mica institutionalizati si mai ales ca abandonul nou-nascutului in maternitate continua.

     Mai avem multe de facut …..