|
|
|
PRO-MEMORIA Pentru cateva decenii in ROMANIA
internarea intr-o institutie a fost singura metoda de protectie, acordata de catre autoritatile administratiei publice unui copil abandonat sau aflat intr-o situatie dificila care ii punea in pericol dezvoltarea. Prin
masurile legislative si administrative pe care le-a initiat in timpul regimului Ceausescu, Statul a ajuns sa se substituie familiei in cresterea si dezvoltarea copilului, prin crearea institutiilor de mare capacitate,
"specializate" in acest scop. Politica de institutionalizare era dusa atat "in favorarea" copiilor cu nevoi speciale (care trebuiau izolati de societate), cat si a
nou-nascutilor si a copiilor sanatosi proveniti din familii cu dificultati socio-economice. Astfel se atingeau trei obiective: 1. dispareau din "societatea multilateral dezvoltate" a "Epocii de
Aur", acele persoane care nu corespundeau sablonului perfect al "omului nou", 2. era rezolvata (prin negarea existentei) problema sociala si 3. se puteau pastra coordonatele
politicilor pronataliste - una din principalele cauze ale numarului mare de copii nedoriti. Consecintele acestor politici au fost : 1. instaurarea unei "traditii" in
ROMANIA in a proteja un copil abandonat prin intermediul unei institutii de tip rezidential. In cultura romaneasca abandonul unui copil a devenit un act necondamnat social. 2. institutiile de protectie
s-au dezvoltat continuu, iar calitatea ingrijirii acordate de acestea a scazut pe masura ce conditiile socio-economice din ROMANIA comunista au inceput sa se degradeze. 3. generatii intregi de
copii au inceput sa devina "clienti" ai acestor institutii si, datorita cadrului neadecvat cresterii si dezvoltarii unui copil, au inceput sa fie exclusi din viata sociala si izolati in sistemul institutional
care se autointretinea.. |
|
|
 |
|
|
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
Din pacate, schimbarea regimului in 1989 nu a adus un reviriment total in acest domeniu. Politica de institutionalizare si de substituire a
continuat, iar dezvoltarea de servicii ale administratiei publice care sa mentina copilul de parintii sai si sa asigure alternative de tip familial la familia naturala au intarziat sa apara. Dinamica evolutiei pentru
diferitele categorii de copii aflati sub incidenta unei masuri de protectie este prezentata in Tabelul alaturat. Cauza principala a acestor intarzieri au fost tocmai
"traditiile" create de statul comunist si rezistenta la restructurare si schimbare a obiectului de activitate manifestata de catre institutiile rezidentiale de tip comunist. In fapt, principiul
"institutiilor pentru copii" s-a transformat in acela al "copiilor care intretin functionarea institutiilor". In 1997 a fost reconsiderat rolul Statului in
cresterea si dezvoltarea copilului. Principalele principii pe care s-a bazat schimbarea au fost: 1. Prioritatea intereselor copilului, asupra oricaror altor considerente, in luarea deciziilor
care il privesc pe copil. 2. Responsabilizarea parintilor, care sunt primii chemati sa asigure copilului ingrijirea corespunzatoare si realizarea deplina a drepturilor sale, apeland, daca
este cazul, la sprijinul pe care colectivitatea locala si statul sunt obligate sa le acorde in acest scop. 3. Principiul nondiscriminarii, care permite tuturor copiilor sa se bucure de
masurile de protectie prevazute de lege si prevenirea situatiilor susceptibile sa puna copilul in dificultate |
|
|
Dinamica evolutiei pentru diferitele categori de copii aflati sub incidenta unei masuri de protectie: |
|
|
|
|
Categoria de copii |
1991 |
1997 |
2000 |
2001 trim. III |
Copii protejati in familii de incredintare/plasament |
7549* |
11899 |
30572 |
35594 |
Copii protejati in familia naturala (prevenire) |
Nu sunt date |
Nu sunt date |
40175 |
67883 |
Total copii protejati in mediu institutional (date la sfarsitul anului) |
87655 |
98872 |
57181 |
50155 |
Copii institutionalizati in institutii de invatamant special ("numar de minori cu deficiente din invatamantul
special") |
45484 |
51141 |
|
|
Copii institutionalizati in camine spital, camine atelier si camine scoala |
8022** |
8162** |
|
|
Copii institutionalizati in leagane,case de copii, scoli de reeducare |
34149 |
|
|
|
Copii protejati in centre de plasament publice si private |
|
39569 |
57181 |
50155 |
|
|
|
|
|
|
* 1992 ** camine spital : 1991 - 3617 copii ; 1997 - 4473 copii |
|
|
|
|
|
Practic, intreaga legislatie care a fost creata ulterior s-a bazat pe implicarea familiei, a familiei largite si a comunitatii locale, prin masuri de
prevenire si de sustinere, si ulterior a statului, daca toate nivelurile administratiilor publice locale se dovedesc incapabile sa ofere conditii normale de crestere si dezvoltare copilului respectiv. Ea a fost insa
aplicata cu greutate si uneori doar partial |
|
|
|
Cifrele din tabelul alaturat demonstreaza un progres evident si o transformare a masurilor de protectie de tip rezidential catre cele de tip familial in
conditiile in care numarul total de copii protejati a crescut, pe fondul adancirii crizei economice si a scaderii nivelului de trai. Progresele inregisrate dupa 1997 sunt
spectaculoase si demonstreaza importanta schimbarilor legislative si administrative care au avut loc. Faptul ca in institutiile de invatamant special reformele au aparut mai tarziu, se
evidentiaza in numarul mare de copii care raman institutionalizati pentru a putea urma aceste forme de invatamant. Este cu siguranta domeniul in care s-a facut cel mai putin si trebuie sa i se acorde cea mai mare
atentie. Faptul ca mai raman copii in foste institutii de tip camin spital este deosebit de grav, atata vreme cat ele au ramas izolate in mediul rural si/sau nu s-a obtinut o abordare
individualizata a copilului si nici posibilitati de a se asigura activitati adecvate de recuperare si integrare sociala. Desi nu avem reprezentate grupele de varste in tabel, stim ca mai sunt
inca multi copii de varsta mica institutionalizati si mai ales ca abandonul nou-nascutului in maternitate continua. Mai avem multe de facut ….. |
|
|